Drumul spre observator

De când nu am fost la observator.. Parcă îmi e mai dor acum după ce am fost o dată, deși nu mi-a părut prea interesant la acel moment, ce am văzut. Probabil era din cauza vremii, multe planete și stele nu am putut vedea deoarece cerul era cam noros și i-a luat așa mult să le găsească..

Am mers prin clasa a 10a cu profesoara de fizică, deși ne-a strâns din două clase, cred că am mers doar vreo 15, nu era prea interesată lumea, nici eu, am mers mai mult de curiozitate. Era toamnă târzie, afară destul de frig. Ne-am întâlnit, am stat vreo oră să vină toți, pentru ca e imposibil să respecte cineva un program și am pornit. Cred că am mai mers o oră, cu grupul așa încet mergeam..

Și nici nu știa profesoara exact unde e, am ghidat-o eu. În fine, am ajuns, am intrat, am urcat, am mai urcat puțin și era aparatul minune cât o cameră, manual.. Am văzut vreo 3-4 planete și stele până a ajuns la concluzia că nu mai găsește nimic și ne-a dus la unul automat. Acolo cred că am și răcit, era un ger.. Tipul făcea glume, că e o pasiune frumoasă, că este aer condționat, de vremea de afară.

Acolo a mers mai ușor, cel mai interesant a fost luna, atât de strălucitoare, atâtea cratere, asta mi-a plăcut, în rest mă jucam cu telefonul, ca restul. La ieșire ne-au luat 5 lei, iar cine nu avea, a plecat gratis. Asta a fost drăguț.

Acum sper să mai merg o dată, vara asta, când va fi cerul mai curat, dar programul lor e aiurea, doar vinerea e cu publicul, în rest trebuie să ne găsim noi prorpiul grup. Un grup de 20-30 de persoane e greu de găsit.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?